Merg printre umbre și din față văd lumini de faruri
Și pomii au încremenit unde-a crăpat trotuarul
Sunet de valuri, le disting printre zgomot din baruri
În față-mi arunc picioarele ca niște zaruri
Realizez că tu ești soarele, sunt sigur
Că ai fost trimisă-n plic ca o felicitare surpriză,
Plină de mister ca o scrisoare deschisă
Și cum îmi zâmbești tu sincer, parcă ai băgat soarele în priză
Sper să-nțelegi că asta nu-i o piesă tristă
Da’ mă simt extenuat că mi-am pus grijile toate-n valiză
Am scris o listă cu greșeli, toate pentru la anu’
Ramane doar să țin de el, acum că-i gata planu’
Merg cu GAZAn într-o pădure întunecată
MPC și-un microfon, și fiecare vad c-are o lopată
Care pe care, sau care se sapă singur
Două suflete sedate, amândouă certate cu timpul
Eu-s cu instinctu’, dar întârzie desigur
Vreau o masă de-o persoană unde se sparg valurile-n diguri
Știu că-i mai simplu să mă treci într-un registru
Dar aș prefera să n-o faci, lasă că mă ocup eu de scrisuri
Și uneori nu mai am chef nici de metafore
Și-atunci le dau pe față, rime de-i trec și apele
Când închid ploapele văd oi pe câmp și drapele
Văd pe coline casele cum fumegă când ard lemne
Și mă gândeam mai devreme că poate cedez în vin
Nu mai depinde de mine, e doar o chestiune de timp
Sunt pregătit pentru prima mea poză zâmbind
În fața mulțimii, amenințând că m-arunc de pe dig
Eu știu ce zic că mă cunosc de atâta amar de vreme
Tu tre’ să fii atent cu oamenii că-și fac probleme
Mulți cred în semne, alții fredonează mantre
Eu aprind și dau o pasă lângă marea noastră albastră
A ieșit soarele, acum e mult mai liniște
Aș putea să dorm o oră, să-mi închipui că-s pe-o miriște
Dar, din păcate, tre’ să mă ridic, să merg
Că sunt -10 grade, dacă-nchid ochii puțin, îngheț
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și introspecție, reflectând asupra trecutului și a prezentului. Naratorul se simte vulnerabil și caută un sens în mijlocul haosului, oscilând între speranță și disperare.