Am 24 de ani de viață, sunt din Constanța
Unde marea înghite blocuri, sarea îți usucă fața
Am investit toată speranța… voiam să fiu
Un poet de zile mari, Eminem de când mă știu
Multe zile stau și scriu… extrem de atent
Privesc marea neîncetat de la geam din apartament
Trag aer sărat în piept, briza îmi întărește suflu’
Tre’ să mă vezi la concert când plămânu-ncep să-l umflu
Am realizat puține lucruri, dar am învățat o droaie
Și sper să mor tot poet dependent de pix și foaie
Și-n sezonul estival am văzut zile cu ploaie
Viața mea e-un calendar din care n-am rupt nicio foaie
Tu mă înțelegi… M-ai înțeles de la început
Ai fost mereu lumina mea, de multe ori tot ce-am avut
Și dacă pleci… Eu cred c-o să mă sting ușor,
Ca un lup singur pe mare fără înger păzitor
Am 24 de ani de viață, de la Constanța
Unde marea înghite blocuri, sarea îți usucă fața
Pe la 6 dimineața soarele iese din mare
Pe la 7 ceasul sună și sar direct în picioare
Tre’ să plec, să fac un ban, să strâng să-mi lucrez albumu’
Că am scris deja vreo 3, dar nu pot să scot niciunu’
Și nu vreau atâta timp să fiu scris ca nebunu’
Am nevoie de lei și de-asta alerg după ei
Am realizat puține lucruri, dar am învățat o droaie
Și sper să mor tot poet dependent de pix și foaie
Și-n sezonul estival am văzut zile cu ploaie
Viața mea e-un calendar din care n-am rupt nicio foaie
Tu mă înțelegi… M-ai înțeles de la început
Ai fost mereu lumina mea, de multe ori tot ce-am avut
Și dacă pleci… Eu cred c-o să mă sting ușor,
Ca un lup singur pe mare fără înger păzitor
Am 24 de ani de viață, sunt din Constanța
Unde marea înghite blocuri, dar niciodată speranța
Uneori îmi râde fața… când mi-amintesc
Că trăiesc în paradis, de-asta n-aș vrea să-l părăsesc
Nu mă feresc ridic privirea către cer și-i mulțumesc,
Vorbesc cu el și îi explic c-apreciez fiecare gest
Că-și amintește și de mine și de toți care-i iubesc,
Că-mi dă putere să-nțeleg când aleg bine sau greșesc
C-am realizat puține lucruri, dar am învățat o droaie
Și sper să mor tot poet dependent de pix și foaie
Și-n sezonul estival am văzut zile cu ploaie
Viața mea e-un calendar din care n-am rupt nicio foaie
Tu mă înțelegi… M-ai înțeles de la început
Ai fost mereu lumina mea, de multe ori tot ce-am avut
Și dacă pleci… Eu cred c-o să mă sting ușor,
Ca un lup singur pe mare fără înger păzitor
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui tânăr poet din Constanța, care își caută drumul în viață și în artă. El se simte înțeles de o persoană specială, care îi oferă lumină și sprijin, dar se teme de pierderea acestei conexiuni. Versurile reflectă o combinație de melancolie, speranță și determinare.