Înnebunesc, liniștea asta mă omoară
Caut soare, dar nu vezi ce e afară
Iau un pix, schițez cum aș vrea să apară
Altă zi, notez coala după coală, yo
Mi-amintesc, o făceam de mic
În oglindă, în lift mai rimam un pic
Anii trec, nu mai tre’ să explic
Acum scriu ce simt și oamenii mă simt
Am un loz în plic, dar mi-e frică să-l deschid
Dacă n-am câștigat și rămân cu nimic
Am un beef cu timpu’, ne certăm tot timpu’
Dar când e de partea mea parcă totu-i mai simplu
I-am promis pe viață că dacă mă îngheață
O să-l fac nemuritor în fiecare dimineață
Când m-apuc să scriu, nesfârșitu’ EP-u’
Și rămân doar eu cu el până noaptea târziu
Am o sticlă în mână, grijile au dispărut
O țigară între buze, mă uit la tv tăcut
Asta-i ce-am învățat, asta mi-a fost vândut
Asta îți bagă ei în cap cu fiecare minut…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu trecerea timpului și cu așteptările societății. Artistul reflectă asupra propriei evoluții și asupra influenței mediului înconjurător, căutând un sens în rutina zilnică.