Samurai – Bogdan

O conștiință grea n-o să te lase să dormi
Tre’ să ai grijă-n viața ta să te gândești la viitor
Zicea un scriitor, o legendă încă-n viață
Samurai îi zice lumea, e plin de tăieturi pe față.
Fiecare dimineață ia pastile de greață
Apoi scrie vreo două ore și-și revine la față
Parcă ar mânca ceva, da’ uneori nici nu-i pasă,
Are nevoie doar de apă să se-ncarce cu viață.
Muzica-l bagă-n transă, tot ce are-i de ajuns
E fericit cu ce trăiește de la zori pân’ la apus
Și tot ce i-au adus anii ăștia plini de versuri
Printre care împlinirea când încep să găsesc sensuri.
E distant cu restul, o vreme n-a primit căldură
C-a avut inima frântă și-a bandajat-o cu ură
Și acum se jură că n-are nicio legătură
Nu se regăsește-n semeni, poate numai în natură.
Și e de structură, e de știut, îi place scrisu’
Ritualu’ de dimineață, noaptea își înfige pixu’
Că e trist artistu’ și-orașu’ ăsta-i melancolic
24 de-ani de viață, tânărul poet alcoolic.
Vrea să rupă norii, când dă strofa să se-ntunece
Apa să spele păcate printre tunete și fulgere
Pe unde curge să sfițească tot asfaltu’
Să îl curețe de sânge și să nu mai vadă altu’.
S-a născut în ’89, mă-sa îi zicea Bogdan
A fost un copil model până pe la 14 ani
Când s-a mutat în Tomis Nord și-a găsit un colț de rai
Înconjurat de golani care îl strigau Samurai.
M-am născut în ’89, mama îmi zicea Bogdan
Am fost un copil model până pe la 14 ani
Când m-am mutat în Tomis Nord și-am găsit un colț de rai
Înconjurat de golani care mă strigă Samurai.
Și-acuma ce să fac? Ai vrea să dau timpu’-napoi?
Să nu mai pierd vremea pe străzi, să citesc, să nu umplu foi?
Și să fiu ca voi, să merg la muncă dimineață?
Deja am ales ceva, i-am dedicat juma’ de viață!
Și tot merg în față chiar de-ajung să mănânc pietre,
Un cameleon stilistic, nu e flow să se repete
Toți avem regrete, da’-i mai greu să recunoști
Al meu cel mai mare-ar fi că nu am urcat pe net tot.
Că am scris cu foc de când eram numai de-o șchioapă
Tu nu știi ce-i ăla rap, degeaba te îmbraci în rapper
Tu o arzi de parcă nu ai fost crescut de mamă
O să scuipi fieru’ din gură dac-ai mei îți trag o palmă!
Nu sunt ușă de icoană, da’ am fost crescut de sfinți
Pân’ a trebuit să plec, da’ m-am întors tot la părinți
Și au trecut vreo două veri și poate o să plec din nou
Să îi las pe toți în urmă, să fiu singur, ăsta-s io!
S-a născut în ’89, mă-sa îi zicea Bogdan
A fost un copil model până pe la 14 ani
Când s-a mutat în Tomis Nord și-a găsit un colț de rai
Înconjurat de golani care îl strigau Samurai
M-am născut în ’89, mama îmi zicea Bogdan
Am fost un copil model până pe la 14 ani
Când m-am mutat în Tomis Nord și-am găsit un colț de rai
Înconjurat de golani care mă strigă Samurai.