Nici crucea, nici copilăria, nici ciocanul
Golgotei, nici angelica memorie
n-ajung ca să zdrobești războiul.
Soldații plâng noaptea înainte
de moarte, sunt tari, cad
la picioarele vorbelor învățate
sub armele vieții.
Unități iubitoare, soldați,
anonime ecouri de lacrimi.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința soldaților în timpul războiului, subliniind inutilitatea violenței și impactul devastator al conflictului asupra psihicului uman. Soldații, în ciuda tăriei aparente, sunt copleșiți de realitatea morții și a pierderii.