Fericită era azi-noapte vocea ta
coborâtă asupra-mi pentru o nouă inocență
în vreme ce îndur o naștere
de mâhnite fericiri.
Tremurai albă,
cu brațele ridicate;
iar eu zăceam în tine
cu viața mea
în puțin sânge adunată,
uituc de cântul
care a adus deja la culme,
cu femeia ce m-a ținut departe,
tristețea mea
de copac rău ivit în lume.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de melancolie și transformare, sugerând o pierdere a inocenței și o naștere a tristeții. Vocea și viața se împletesc într-un context de suferință și amintiri dureroase.