Târziul se cațără-n noapte
pe geamuri cu ghearele roase
voi fi desfrunzită de șoapte
simt toamna intrându-mi în oase.
Târziul pe-un țărm de nisip
îmi gâtuie bietele urme
voi fi tâlhărită de chip
simt iarna intrându-mi în turme.
Târziul pe rana iubirii
ma-nvață să picur tăcere
mă-nvăluie-n legile firii
străine de orice durere
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul melancolic al trecerii timpului, folosind imagini din natură pentru a ilustra transformarea și acceptarea inevitabilei schimbări. Vorbește despre cum timpul vindecă rănile iubirii și ne integrează în legile firii, eliberându-ne de durere.