[Sacru3D6] Sunt ceea ce scriu și ce scriu sunt totalități
de nou născuți uitați prin maternități
am trecut prin toți ca un glonț bine plasat
tinta pe cap, trag și mă descarc, des trag
până simt că-mi crapă țestoasa
gândurile mele-s flori și rapu’ ăsta-i vaza
care-i faza, m-ați dat p-un nimic
acum vă-ntorc favorul și mă-ntorc în timp
anulez creații, zi-mi Moarte nu Creator
rămâi lemn, sunt topor, îți intru-n cap nasol
ca traumă, mă vrei pământ? taci, na sol
și m-am stricat ca marfa prin alimentară
animez iară scheleți, adă carafa, o să bem iară
prin tren iar mă plimb, învelit cu pături de iarnă
-s greu de deschis, de parcă-s ușă fără yală
cern iară poleiala peste texte, sânge și cerneală
ingeri fără pene, alb la față ca luna clară
scriu despre moarte pentru moarte, doar o iubire
ascunsă-n întuneric, printre martori și crime
zile pline de goluri, umblăm morți, bateam trotuare
ca pe covoare, acum visele îmi zac la reanimare
sunt destul de nervos și privesc totul pe dos
nervu’ optic roș, text tăios ca un toss
de shuriken, tehnica-n lirica ca la taikido
când apar la microfon, mai bine-o tai, kiddo.
[MCM] Frânturi de gânduri printre rânduri
așternute pe o coală
Aștept să văd în plin declinul pe o scară socială
Că am o boală.
Ce e făcută să m-adoarmă și să mă închidă-n mine
Când eu vreau să ies afară
A câta oară??
Când dansează-n cap o teamă
Ce mă face să îngheț și să-mi dau foc a 13-a oară
Strigând în goarnă
atenție că nu mi-e teamă
să dau foc în plină zi la tot imperiul tău de ceară
Credința zboară
când preoți stau și înșală
cu aghiazmă 3ori4 la preț de o damigeană
Genom genocid
copii stau în plină stradă
dând manelele la maxim și bârfând seară de seară
O eră sclavă
defapt stai o eră slabă
ce-i condusă de reptile ce dețin piele normală
În metastază apar și vă privesc de libertate
ca un călău predestinat să vă destine moarte
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrare și revoltă față de starea societății și luptele interioare. Versurile sunt agresive și metaforice, abordând teme precum moartea, trădarea și decăderea.