Negru-n vârful degetelor, admir cenușa cerului
Tomnatic ce-mi bate la ușă, scriu cu esența fierului
Căzut sub pleoape reci, aproape de Marte
Parte-n parte cu Universul, margini de azbest
Cad pe clape, draci furioși ies sorbind din cranii
De sub crater, îmi trec anii la stadiul de lumină
lipsit de oxigen, îmi injectez în vene aer salin
sari în gol cu mine, buchet pentru zeițe sau un simplu paltin
Cu rădăcini secerate, am devorat secete-n noapte
Secera ascunsă vrea să nască teroare și moarte
Te roade că sunt altfel, stelele-mi vorbesc întruna
nici una nu vrea să se arate
Ascunselea la față, trec ca un foton prin viață
Glont de foc prin gheață, o torță prin ceață
Mi-e silă și mi-e greață, ascultă transmisii ascunse
Culege și învață, deschid uși și fără clanță
Ramân zombie dimineața, bondar prin verdeață
Atinge-mi brațele stelare, prea multă distanță
Între noi, ziduri vechi și moi și se fac farâme
Le vrem înapoi cu totul da’ cin’ să le adune
Că suntem egoiști, prinși aici, într-un război
Devorați de fals și kitsch, de-o să cazi, nu te ridici
Striviți de vânt de și ploi, inimi calde se fac sloi
Tot ce ne rămâne e Universu de apoi.
Calm morbid, cioc ciobit de pelican și gheare de vultur. Imperiu decadent înecat în negrul sânge stârpit de trecut. Pășesc pe puncte de suspensie oftând a neființă.. Un fel de „du-te, vino” strident colorat de indiferență. Compun des și descompun. Fluturi ageri se agită în gerul gemând, în genere, generând germeni printre gemenii lumii.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde precum moartea, efemeritatea vieții și decăderea, folosind un limbaj poetic și metaforic. Vorbește despre un univers rece și indiferent, unde oamenii sunt prinși într-un război interior, devorați de falsitate și superficialitate.