Un prinț trântit de calu-i cu putere,
căzu, și gâtul și-l suci-n cădere.
Și, țepăn, capu-i sta ca o săgeată.
Și cap și trup se răsuceau deodată.
Priveau toți vracii plini de buimăceală.
Un grec doar îl scăpă de răsuceală.
Strădania îi fu pe loc uitată,
și nu se-alese cu nicio răsplată.
După un timp veni la curte iar,
dar prințul nici nu îl privi măcar.
Lăsându-și capu-n jos cu sfiiciune,
l-am auzit atunci pe grec cum spune:
”De nu i-aș fi întors la loc, ieri, gâtul bine,
azi, fața nu și-ar mai fi întors-o de la mine! ”.
Plecă, zicându-i slugii:”Cere voie
ăst bob să-l arzi pe-o creangă de aloe!”.
Sluga-i dete prințului salamalecul,
și-apoi făcu întocmai ce-i spusese grecul.
Și prințul strănută, luând aminte,
gâtu-i se suci ca mai nainte.
Iertare prințul vru acum să-și ceară,
dar în zadar pe grec îl căutară.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o fabulă despre ingratitudine. Un prinț salvat de un grec uită rapid de binefacere, iar când soarta îl lovește din nou, regretă, dar este prea târziu.