S-a spus de-un om destoinic și sărman
c-ar fi jignit cândva pe un sultan.
Ce adevăr i-o fi ieșit din gură,
de-a stârnit în rege-atâta ură,
că omul fu zvârlit în închisoare?
Așa-și vădește forța cel mai tare.
Când un prieten i-aminti pe-ascuns
ce-a câștigat vorbind, el i-a răspuns:
„Poruncii Domnului eu i-am dat glas.
Voi sta în închisoare doar un ceas!”.
Dar taina-aceasta zidul îl străpunse,
și la urechea regelui ajunse.
Monarhu-a râs: „Zadarnic e-acest vis.
„În închisoare va muri ucis!”.
Un sclav dervișului i-aduse vestea.
El i-a răspuns cu vorbele acestea:
„Mult timp de suferit nu mi-a rămas,
„căci lumii-i-e dat să țină doar un ceas!”.
Porunca regelui fu mai haină:
„Tu limba să i-o smulgi din rădăcină!”.
Când omu-află al regelui cuvânt, rosti:
„Nici de-asta nu mă înspăimânt.
„Nu-mi pasă limba dac-o să mi-o tai.
„Îmi mai rămâne vorba fără grai!”.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dreptății și a integrității în fața tiraniei. Un om preferă să suporte suferința și chiar moartea, decât să renunțe la adevăr și la principiile sale, demonstrând că puterea cuvântului și a ideilor transcende constrângerile fizice.