Stropii de timp
Cad pic cu pic,
Stropii de timp
Cad pic cu pic.
Vin din Oltenia,
Țara Românească,
Valahia strămoșească,
Mă doare-n cap de lup și-n bască,
Țin mâna pe DEX, ochii pe dascăl,
Decebal nu și-a pierdut capul
Ca eu s-ajung o pi**ă proastă.
Crescut la țară,
Împodobit cu datini,
Am ajuns un poet urban
Culegător de patimi.
Cu-ai mei dând târcoale,
Zilnic, printre betoane și dale
N-a fost greu s-o luăm la vale.
N-avem viță nobilă-n lăstare,
Ne tragem din haimanale
Ca I. L. Caragiale.
Călcat în picioare,
Om și câine,
La infinite „cozi de pâine”,
Apoi tiptil
Zile bune, zile rele,
Ne-nțelegând nimic din ele,
Însă îmi amintesc perfect
Unde a-nceput muzica
Rap: 15 ani,
Pix roșu,
Caiet verde cu arc.
Cad pic cu pic, și vai!
Nu e niciunde scuteală,
Stropii de timp
În urmă lasă figuri de ceară.
Anii 2000:
Veșnica lentoare,
Apoi Internet: informație, vâltoare,
Mă prinde treaz
Noaptea târziu,
Dulce travaliu al reformulării,
Te știu.
Că poți să te plângi de ce nu ai
Sau să te descurci cu ce ai,
Nu intru-n mici dezbateri prin scări
Și-n ‘08, „Nu intru-n banii de țigări”.
Azi văd lume din patru zări
Și Secolul Vitezei grăbindu-se spre nicăieri
Și văd MC-ii români mișcând mișcarea,
Vreau să fiu trist,
Iar clovnii ăștia-mi strică starea.
Țin calea oricât de rău e,
Muzica-i picătura de cianură
De care am nevoie,
De aia-s tot acolo,
De unde n-am plecat:
32,
Pix roșu,
Caiet verde cu arc.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a modului în care acesta ne modelează. Artistul își amintește de copilărie, de originile sale și de evoluția sa ca poet urban, navigând printre provocările vieții și găsind refugiu în muzică.