Ryu – Mii de Ploi

Prima zi.
Deschide ochii, învață,
Participi sau nu, prin fața ta se derulează o viață,
Libertatea-i un păcat, consider
Că ori ești prizonierul unui țel, ori ești un nimeni liber.
În curând asupra ta se va abate năpasta
Căci Dumnezeu a creat lumea asta
După asemănarea lui – proastă și crudă,
Iar prin artă Anticristul vrea s-o distrugă.
O să vezi ce suntem noi –
Mici picuri, mii de ploi,
Urme hâde în noroi
Scăldate-n mii de ploi.
Gata, ești mare, îți dau ocol
Destine mărunte, tristă-i fericirea lor,
Toate se-nvârt c-un indescifrabil rost,
Vârtej de lacrimi anost,
În jur, nici mână să te scape,
Nici soare unduind pe ape,
În spate
Ți-s cele mai de rău păreri,
Iar în față, un drum către nicăieri.
Acum vezi ce suntem noi –
Mici picuri, mii de ploi,
Urme hâde în noroi
Scăldate-n mii de ploi.
Ultima zi.
Libertatea de-o simți azi
E a unui șoim ferind vârf înalt de brazi,
Regretele de-ți vin acu’
Știu cât de nimeni fi-vei tu.
Nu mai e cale de-ntors, du-te
Cu dor de lucruri mărunte
Pe frunte
Fără răcoare de stropi,
Pământ „nemaiînvartind” sub tălpi,
Lacrimi – boabe reci de rouă,
Gânduri către-o lume nouă,
Curgi blând ca plapuma nopții
În ghearele morții,
Iar nepoții….
O să vadă ce-am fost noi –
Mici picuri, mii de ploi,
Urme hâde în noroi
Scăldate-n mii de ploi.