Ryu – Iremediabil

Privesc cu cearcăne nenumăratele insomnii,
Deci nu spun povești de adormit copii,
Că atunci când deschid microfonul, o dau, îmi sare somnul,
Nu mă bucur când te lovește ghinionul,
Nu-mi cere nimic, că nu-ți dau,
Să-ți dea Domnul,
Nu sunt ateu, dar îl înjur pe D-zeu
M****er, că poate îl supăr și mă omoară, dracu, odată.
Viața e cel mai de preț dar, dar dacă mi se va mai oferi, o să zic „nu, mersi”,
M-ai înțelege dacă ai știi că am multe clipe de disperare,
Când tremur ca Muhamad Ali
Și aș înnebuni, pe bune,
Dacă vocea interioară nu mi-ar mai spune glume,
Nu-mi cere să socializez,
Apar lacune,
Prefer să stau izolat, departe de lume.
Nu sunt cuvinte care să aline ce simt,
Că dacă ar fi fost, până acum le-aș fi găsit
M-am plictisit să mă tot mint că se mai poate face ceva onorabil,
Când totu-i atât de clar e iremediabil.
Nu sunt cuvinte care să aline ce simt,
Că dacă ar fi fost, până acum le-aș fi găsit
M-am plictisit să mă tot mint că se mai poate face ceva onorabil,
Când totu-i atât de clar e iremediabil.
Simt nevoia de raționament, nu de teorii penibile,
Pentru firi sensibile,
Da, când mă văd preoții închid bibliile
Își înmoaie pliscul, de parcă vine antichristul,
Dar eu sunt emplierul neînfricat,
Înfrânt de îngeri,
Lovit în ficat,
Nu mai scuip venin, scuip râuri de sânge,
Iar ora ce se scurge mă apropie de Golgota,
Că timpul omoară în mine curajul, omoară revolta,
Apoi îmi omoară ambiția
Și în final îmi omoară cheful,
Ca un vecin care cheamă poliția,
Scriu propoziția pe zid,
Fără pic de putere,
Sunt un poet chinuit, copleșit de atâta durere,
Îngrădit de beton reprezint omul modern
Care a încetat să spere și a început să dispere,
Că și într-un hotel de 7 stele, sufletul i-ar trăi în condiții mizere.
Nu sunt cuvinte care să aline ce simt,
Că dacă ar fi fost, până acum le-aș fi găsit
M-am plictisit să mă tot mint că se mai poate face ceva onorabil,
Când totu-i atât de clar e iremediabil.
Nu sunt cuvinte care să aline ce simt,
Că dacă ar fi fost, până acum le-aș fi găsit
M-am plictisit să mă tot mint că se mai poate face ceva onorabil,
Când totu-i atât de clar e iremediabil.