Când dau volum,
Dă-te din drum,
Că-s prea mare pentru a mai hali
Carne de tun.
Ador să mă răzbun
Și-n plus, sunt și nebun,
Da’ nu nebun în sensu’ bun.
Copiii – bucurie de nespus,
Bat cuie-n ei la fel ca-n Iisus.
Sus pus de Apus,
Vin c-un scenariu de groază,
Să n-asculți Hip-Hop când sunt ai tăi prin preajmă
E regula de bază,
Da’ pe mine ți-e frică să m-asculți
Când ești singur acasă.
Loază,
Nu-mi spune „frate”;
Eu te ajut să mergi mai departe
Când ești la un pas de moarte.
Te scalzi în ape mici, plin de tine,
Da’ timpu’ ți-o va spune-n față: „ești un nimeni!”
Zilnic frământ gânduri
Cu scopul de-a te face să te spânzuri.
Prin rânduri
Trimit pământeni spre scânduri –
Primesc energie din adâncuri,
Împrăștii ură,
Lăsând în urmă beznă cumplită
Și vegetație ofilită.
Primesc mesaje din iad – blană!
Demoni în căutare de gazdă umană…
Le analizez cererea
Și le răspund telepatic la ea:
„Ba, căutați în p**a mea
Pe altcineva,
C-aici suntem patru deja!”
Acu’ fu –
Acu’ se născu.
Lumea e rea,
Lumea ești tu.
Curaj etanș –
Sunt personalitatea pe care-ai avut-o
Înainte de dresaj.
Nu miza pe conștiința ta de sfânt în jug,
Lăcomia n-apare când ești lefter cuc,
Zgârcenia îți hrănește trufia
Și-odată cu eșecul vine mânia,
Iar cu lenea, în râuri,
Plutește invidia că n-atingi desfrâul,
Apoi moarte certă,
Iar la final Dumnezeu reneagă,
Satan doar acceptă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de răzbunare și furie. Naratorul se simte puternic și își folosește energia negativă pentru a-i afecta pe ceilalți, primind putere din această ură. Există un conflict intern și o acceptare a unei laturi întunecate.