Amărăciunea nu îmi va îndulci gura,
nici nu mi-o va goli de vin;
Fiecare veșmânt îmi este dat la o parte.
El îmi va spune:
„Vino!” și eu mă voi dezbrăca.
El va sări în această casă,
elălăsându-mi nici un moment.
(El) nu se va opri, așadar ce aș putea face?
Sunt însetat de vinul din cupa Sa.
Văzându-l, corpul meu devine suflet.
Toate cele șapte paradisuri sunt pre amici pentru El,
cine este atunci Acela care se potrivește în hainele mele?
Prin esența Sa (dăruită mie) eu am o inimă de leu,
răgetul Său este dulce vorbire pentru mine.
El spune: „Ești în mâinile mele, Eu te-am făcut!
De ce să nu te zdrobesc?!”
Eu am răspuns: „Sunt în mâinile Tale, oriunde ai lovi
și orice rană ai face, mă voi regenera!
Concluzie! Sunt rezultatul creației Tale!
Nu mă vei alunga din inima Ta!
Eu nu am inimă. Sunt autodistructiv.”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune intensă și o predare totală către o entitate divină. Vorbitorul este însetat de prezența divină și dispus să se abandoneze complet, chiar și în fața suferinței, având încredere în puterea creatoare și vindecătoare a divinității.