Daniel Vişan-Dimitriu – Abandonare
Își retrăgea tăcerile în tihnaPe care-o regăsea în loc de vis,Departe de alți ochi și interzisAcelor ce i-ar tulbura odihna.Căci sufletului său, deprins să zboareMai sus de sensul legii omenești,Îi inventase aripi îngereștiCe îi creșteau doar prin abandonare.Se lepăda de trup ca de o hainăPe care-o mai lua când, înapoiDin zborul prin tărâmurile noi,Se întorcea, … Citește mai mult