M-am păcălit și am zburat prea aproape
de ceea ce credeam că iubesc.
Acum, flacăra lumânării s-a stins, vinul s-a vărsat,
iar îndrăgostiții s-au retras undeva
unde nu-i mai pot vedea.
Ceea ce credeam că am câștigat, am pierdut.
Rugăciunile mele au devenit amare
și vorbesc despre orbire.
Cât de minunat a fost să mă aflu o vreme
printre cei ce s-au predat.
Unii abia dacă-și întorc privirea ca să vadă Calea,
dar alții se avântă pe ea ca porumbelul în zbor.
Am cunoscut porumbei ce zboară nicăieri
și păsări care se hrănesc cu boabe inexistente,
și un croitor ce coase haine minunate
sfâșiindu-le în bucăți.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă resimțită după ce o iluzie s-a spulberat. Naratorul reflectă asupra pierderii și a amărăciunii rezultate, observând că unii caută sens, în timp ce alții se complac în absurd.