De ce sufletul meu nu își ia zborul atunci când
aude dulcea chemare a glorioasei prezențe divine,
o șoaptă de o indescriptibilă savoare: „Trezește-te!”.
De ce nu s-ar grăbi peștele care se zbate pe uscat să sară în mare
atunci când sunetul valurilor oceanului ajunge la urechile sale?
De ce n-ar abandona șoimul prada sa
pentru a se reîntoarce aproape de Rege,
auzind bătaia tobelor spunându-I „Reîntoarce-te!”.
De ce n-ar dansa fiecare sufi,
precum un atom rotindu-se în jurul Soarelui eternității,
dacă aceasta l-ar putea salva de întunericul și impermanența nopții?
Tu ești Domnul – miraculoasă grație, frumusețe, iubire și viață.
De ce durere și suferință au parte aceia care se îndepărtează de Tine!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a sufletului de a se conecta cu divinitatea și de a se elibera de suferință. Se pune întrebarea de ce sufletul nu răspunde imediat chemării divine, căutând o reîntoarcere la sursa vieții și a iubirii.