Rumi – Confuzia Dintre Sfinți și Ipocriți

Simțurile lumești sunt trepte ale pământului
Simțurile spirituale sunt trepte către cer
De sănătatea simțurilor lumești te îngrijești cu lipitori,
De sănătatea spiritului „Prietenul” e cel ce are grijă.
Iar dacă sănătatea spiritului o ai de te-ngrijești de trup,
Sănătatea spiritului o ai doar când trupul încetează-a exista.
Sufletul divin domnește peste trup și-l nimicește,
Dar după toate acestea, el e creat din nou
Ferice de sufletul, care, iubindu-l pe Dumnezeu
Și-a părăsit familie, bunuri și avere!
Și-a nimicit căminul, să afle comoara tăinuită
Și cu acea comoară l-a făurit din nou în chip mai luminos
Ferice de cel ce-a stăvilit lumeasca aplecare, purificându-și calea în ăst chip,
Și-apoi și-a împrospătat cu nou șuvoi calea aleasă;
Ferice de cel ce și-a arătat din carne cu lancea-ascuțită
Așa încât deasupra rănii să crească-o altă carne, mai curată;
Ferice cel ce-a năruit cetatea spre a-i alunga pe cei fără credință
Și a-ntărit-o mai apoi cu turnuri, ziduri, parapete – sute.
E oare cineva care să poată spune cum e lucrarea Harului divin?
Eu fost-am nevoit s-o înfățișez doar prin aceste pilde.
Uneori apare sub o înfățișare anume, alteori alege alte chipuri
O, da, când e în joc credința, domnește confuzie și tulburare.
Nu e aidoma cazul celui ce fața și-o-ntoarce de la Domnul,
Cu cel ce s-a cufundat și e absorbit în El cu totul
Cel din urmă privește întotdeauna către Dumnezeu,
În vreme ce fața primului arată o nemăsurată încredere în sine.
Privește chipul fiecăruia și cumpănește cu temeinicie,
Căci poate te ajută să recunoști chipul Adevărului.
De vreme ce sunt mii de demoni cu-nfățișare omenească
Nu-i bine să te alături oricui și făr de cumpănire.
Atunci când păsărarul sună din fluierul amăgitor
Vrând s-ademenească păsări înspre a lui capcană,
Zburătoarele aud văzduhul vibrând de viersul altei păsări,
Și coborând din ceruri, nu află decât plasă și cuțit.
Asemenea și ipocriții mârșavi fură cuvintele dervișilor,
S-ademenească oamenii de rând prin josnica minciună.
Faptele binelui răspândesc numai lumină și căldură,
Faptele răului – doar înșelăciune și lipsă de rușine.
Ei înspăimântă omul simplu înfățișându-i un leu umplut cu paie,
Și îl numesc pe falsul Musailima cu numele de Muhammad
Dar lui Musailima i-a rămas numele de „Mare mincinos”,
În vreme ce lui Muhammad i se mai spune „Ființa desăvârșită”
Vinul lui Dumnezeu răspândește a moscului mireasmă
Vinul răului împrăștie în jur boli și suferință.