Pe Tine, singur, Te-am ales dintre toate lucrurile,
Vei putea oare să mă vezi în suferință?
Inima mea este ca un penel în mâna Ta,
Tu ești cauza bucuriei sau melancoliei mele.
Salvează ceea ce dorești, ce voi avea eu?
Salvează ceea ce vei desfășura, ce voi avea eu?
Acum mă îmbăt cu parfumul trandafirilor,
Acum sunt înțepat de spini.
Dacă mă vei menține astfel, astfel voi fi.
Dacă vei dori să fiu aceasta, astfel voi fi.
În vasul în care Tu ai dat culoare sufletului,
Cine sunt eu, ce este iubirea și ura mea?
Tu ai fost primul, și ultimul vei fi;
Lasă-mă să fiu mai curând ultimul decât primul.
Atunci când Tu ești ascuns, eu fac parte dintre cei infideli;
Atunci când Tu ești manifest, sunt printre cei plini de credință.
Nu am nimic, eu cu excepția a ceea ce Tu mi-ai acordat;
Ce cânți la pieptul și în haina mea?
Sensul versurilor
Piesa exprimă devoțiunea totală față de divinitate, recunoașterea faptului că divinitatea este sursa atât a bucuriei, cât și a suferinței. Vorbitorul se abandonează complet voinței divine, acceptând orice rol sau stare pe care aceasta o hotărăște.