De la începutul vieții mele
caut fața Ta!
Dar astăzi… am văzut-o!
Astăzi am văzut farmecul, frumusețea
și grația nesfârșită a chipului pe care îl căutam.
Astăzi Te-am găsit pe Tine!
Sunt copleșit de măreția frumuseții Tale
Și aș vrea să te pot privi cu o sută de ochi!
Inima mea a ars de pasiune,
și a căutat neîncetat frumusețea copleșitoare
pe care acum o contemplu!
Mi-e rușine să numesc această iubire „umană”
Și mi-e teamă de Dumnezeu s-o numesc „divină”!
Răsuflarea Ta parfumată precum briza zorilor
a pătruns liniștea grădinii;
Tu ai insuflat o nouă viață în mine!
Am devenit raza Ta de soare,
precum și umbra Ta!
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare profundă a divinității și momentul revelator al descoperirii acesteia. Naratorul este copleșit de frumusețea și măreția divinului, simțind o transformare interioară profundă și o conexiune spirituală intensă.