Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ și tumul.
De iluzii, veșted se desparte
Liberă o clipă, -n zbor: în moarte.
1964
Sensul versurilor
Piesa explorează natura iluzorie a libertății, sugerând că adevărata libertate există doar în momentul morții, când se renunță la iluzii. Frunza care cade este o metaforă pentru această tranziție, fiind liberă doar în drumul spre descompunere.