Sărutul – ud. Și gura – gust de sodă –
Trasată ruta-n hărți spre coasta gravă,
Dezleagă-mi gestul împietrit în odă,
Din brațul frânt în unghi să fac etravă.
Trecuți de semn, abandonând cârmitul,
Să ne-arborăm splendoarea la catarte:
Înalți, drepți, doi – ne vom reface mitul
Zălog de abur, arbor, ploaie, carte.
1958
Sensul versurilor
Piesa evocă o iubire trecută, folosind imagini poetice legate de natură și călătorie. Versurile sugerează o reîntoarcere la un mit personal, un angajament simbolic reînnoit prin elemente precum ploaia și cartea.