De prin Ardeal, de pe la noi
Vin licuricii în șuvoi
Cortegiu lung de lampadare
În noaptea singură, prea mare.
Mă cheamă să mă lumineze
Să-mi fie gândurile treze
Ca până-n zori când ne-ntâlnim
Să-mi pară lumea un chilim
Peste pământ scânteietor
De-atâta dor, de-atâta dor.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de dor și nostalgie, folosind imaginea licuricilor ca simbol al luminii și al speranței într-o noapte singură. Natura și amintirile se împletesc într-un peisaj emoțional vibrant.