Ați observat că s-a cam dus vopseaua de pe cioară?
Aveți spânzurători, aveți destulă sfoară.
Au început să iasă fantome de sub paturi.
Nu înțelegi? Îmi trebuie gloanțe, nu sfaturi.
Inerție, inerție, diluant și bucurie.
Oare cine m-a făcut să cred că sunt interesant?
Dacă mă opresc, mă ajung iar din urmă
Oameni și râuri de dezinfectant.
E o mare onoare să te miri când răspund,
E o mare onoare să fug, să m-ascund,
E o mare onoare să mă știu printre hoți
Ca gâinile cerului liberi noi toți.
Ar cam trebui să ies din apa înghețată
Și într-un final să recunosc că v-am trădat,
Dar din cuvinte curge sânge,
Nu poți să speli ce s-a pătat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de trădare și vinovăție. Naratorul se simte prins într-o situație din care nu poate scăpa, conștient de consecințele acțiunilor sale și incapabil să se absolve de trecut.