Detectivi rătăciți în orașul-fantomă,
Le-am ascultat gemetele,
Le-am auzit pașii în Teatrul de Păpuși,
O voce care răzbate ca o săgeată.
Cafenele și parcuri umbrite
Pe care le frecventam în adolescență.
Detectivii care privesc
Palmele lui desfăcute,
Soarta pătată cu propriul sânge.
Și tu nu poți măcar să-ți amintești
Unde aveai rana,
Măștile pe care le-ai iubit cândva,
Femeia care ți-a salvat viața.
Los detectives perdidos en la ciudad oscura.
Oí sus gemidos.
Oí sus pasos en el Teatro de la Juventud.
Una voz que avanza como una flecha.
Sombra de cafés y parques
Frecuentados en la adolescencia.
Los detectives que observan
Sus manos abiertas,
El destino manchado con la propia sangre.
Y tú no puedes ni siquiera recordar
En dónde estuvo la herida,
Los rostros que una vez amaste,
La mujer que te salvó la vida.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema pierderii și a memoriei, urmărind detectivi rătăciți într-un oraș-fantomă, confruntându-se cu amintiri vagi și regrete. Versurile sugerează o căutare a identității și a sensului într-un trecut umbrit de mister și uitare. Amintirile se amestecă cu realitatea într-un peisaj oniric.