Trăsurii Coanei-Mari.
Cu limba stăpâne-tii geamănă,
Pe uliți faci larmă, făloasă.
Dar osia nu ține, că seamănă
Cu inima ei, găunoasă.
Robert Burns – Cele mai frumoase
Sensul versurilor
The poem satirizes a high-society lady (Coana-Mare) by comparing her to a noisy but ultimately flawed carriage. The carriage's weak axle mirrors the hollowness and superficiality of her heart, suggesting a critique of societal vanity and moral bankruptcy.