Ea stătea la copacul frânt
Mâinile ei răsucite arătând spre mine
Eu eram condamnat de lumina ce venea din ochii ei
Vorbind cu o voce care a sfâșiat cerul
Ea a spus: „Vino, în umbra amară,
Eu te voi lua în brațe
Și vei știi că ai fost salvat.”
Lasă-mă să te însemnez, lasă-mă să te însemnez!
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire într-un loc sumbru, unde un personaj oferă salvare, dar cu prețul de a fi "însemnat". Sugerează un sacrificiu personal pentru a oferi alinare și scăpare de o condamnare.