Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare dimineață
În care mă trezesc cu greu și realizez că-s încă în viață
Sunt încă orb la tot ce mă-nconjoară
Prieteni adevărați și o familie sănătoasă care mă așteaptă să vin acasă.
Îi mulțumesc din suflet că nu am crescut pe stradă
Că m-a-nzestrat cu spirit și cu dragoste pentru artă
M-a înzestrat în plus cu-n generator de speranță
Să nu uit pentru ce fac muzica asta blestemată.
Să demasc fiecare hiatră îmbrăcată la costum și cravată
Să exorcizez fiecare ființă posedată
Să resuscitez fiecare suflet aflat în paragină
Să deconspir intuitiv Noua Ordine Mondială.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru îndrumare spirituală
Sunt frate cu Arghezi, dau totul pentru condei și călimară
Încerc să mă separ de existența materială
Dar ceva nu merge, sunt prins într-o capcană letală.
Prins într-o cameră securizată și-ncuiată
Conștiința-mi e limitată de condiția mea umană
Cu o mixtură de sânge, venin și cerneală
Prezint dragostea și ura într-o fuziune literară.
Și caut incontinuu acea pace sufletească
Când scriu mă simt parcă învăluit de o mână cerească
Vreau să-ntâmpin moartea cu conștiința împăcată
C-am devorat viața până la ultima bucată.
Am înfruntat soarta cu zâmbetul pe față
Cu toate astea, mai vars și-o lacrimă câteodată
Că viața uneori e ca o târfă deprămată
Îți atacă sufletul lăsând conștiința avariată.
Mi-e teamă că dacă nu mă trezesc dracului odată
Voi simți pe pielea mea cea mai dură palmă luată vreodată
Și dracu va prelua conducerea de îndată
Ce mă-ndepărtez definitiv de Preaiubitul nostru Tată.
Dar pan’ atunci, Îi mulțumesc lui Dumnezeu încă o dată
Pentru răbdarea și bunătatea de care dă dovadă că
Pământul se-ntreabă de ce sfârșitul întârzie să apară
Probabil Dumnezeu simte milă pentru specia umană.
Dar lumea-i la fel de proastă și îndoctrinată
Soldații Tăi, mai Doamne, Ți-au pătat reputația, pe toată
Au transformat iubirea Ta într-un ocean de ură
Eu am ales să-mi transform gândurile în artă pură
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune de mulțumire către Dumnezeu, dar și o explorare a luptei interioare dintre bine și rău, dintre aspirațiile spirituale și tentațiile lumești. Artistul își exprimă dorința de a transforma gândurile în artă pură, căutând pacea sufletească și împăcarea cu sine.