Mi s-a șoptit de undeva
Din spatele gândului
Că ți-ai propus să zbori
Pe deasupra pământului,
La umbra lunii,
Înaripată la coate,
Cu roiuri de fluturi
Lipiți în slujba vântului.
Am auzit… mă rog
Că ai vrea să ai
La brațe șuruburi
Și degeaba să stai.
Desfiletându-le dimineața
Să le trimiți la muncă
Înfiletându-le seara; pentru îmbrățișări
Concediu să le dai.
Se zvonește chiar
Că ai cerut să ți se dea
Dreptul la izolare.
Încuiată-ntr-o stea,
Zăvorând galaxia,
Ca pe o pastilă
Cheia lacătului aceluia
Universul s-o bea.
Cum te pot susține,
Cu ce să te-ajut?
Împlinindu-ți astfel
Visul mărunt…
Dacă aș putea
Ți-aș livra pe roate
Pachete mari cu fluturi
Ca să-ți lipești la coate.
Dac-aș ști lăcătușărie
Cu mare plăcere
Ți-aș strunji fileturi
Pe brațele coapte
Dacă cheier aș fi,
Să ai acces la vise,
Șirag de chei la gât ți-aș prinde,
Iar dacă tu ai accepta, te-aș însoți în toate…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei persoane de a se izola și de a trăi într-o lume a viselor. Naratorul își oferă sprijinul și își exprimă dorința de a însoți persoana respectivă în călătoria sa imaginară.