Între noi doi
suntem tot noi
puțin amorțiți
ușor plictisiți
cam ciufuliți
de noi părăsiți.
Să ne trezim
să ne dezmorțim.
Vântule, ne mișcă
gerule, ne pișcă
fulgule, ne zboară
drumule, ne cheamă.
Bucății de om
dă-i hârtie-con
plină cu pop-corn
șoaptă de chemare
ochi pentru mirare
gând de-mbărbătare.
Iar pe vârf de deget
încotro să-l ducă
și să îl conducă
pune-i desfăcută
gata pentru nuntă
zgomot de peluză,
buburuză-ruză.
ducă-se
plimbă-se
facă-se
plângă-se
stingă-se
uită-se.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de amorțeală și plictis în interiorul sinelui, chemând la o trezire și o transformare prin intermediul elementelor naturii. Este un îndemn la redescoperire și reîmprospătare a spiritului.