În timp ce sărăcimea mănâncă aguridă
Cu strâmbături de acru şi lacrimi prea sărate,
Bogaţii-n croaziere fac mofturi şi pretenţii
Când au la cină icre şi calmar înspre noapte.
Şi nu-i asta problema, că fiecare are
Atât cât moşteneşte, cât fură sau câştigă.
Durerea e că şi-unii, şi-alţii se intrigă
Când merg pe-aceeaşi stradă sau dau aceleaşi taxe.
S-ar vrea ca fiecare să aibă după haine.
S-ar vrea ca fiecare să-şi fac-alor dreptate.
Dar uită că şi-unii, şi-alţii au aceleaşi
Carne, gură şi mâini când vor lovi în moarte.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inegalităților sociale dintre bogați și săraci, subliniind că, în ciuda diferențelor materiale, toți oamenii sunt egali în fața morții. Versurile îndeamnă la reflecție asupra valorilor și a modului în care ne raportăm unii la alții.