Zidul ce-l întâlnesc
Când ochii îi deschid
Mă privește cu o ramă spartă
Din albul infinit
Timpul ce a trecut
Îl simt pierdut și vid
Încerc să nu privesc, să uit
Sertarul să-l deschid
Cu tine zâmbind în trist
Într-un peisaj lunar
Ce-aduce vechi amintiri
Pe poza din sertar.
Ochii nu pot să-i închid
Ochii nu pot să-i închid
Ochii nu pot să-i închid
Ochii nu pot să-i închid.
Ziduri ce mă privesc
Despre tine-mi povestesc
Ziduri ce le privesc
Despre tine le vorbesc
Ziduri mă urmăresc
Despre tine îmi șoptesc
Ziduri, ziduri, ziduri, ziduri.
Departe în lumea ta
Din plus și catifea
Iubirea îmi pare acum
Un film de cinema
Cu tine pe un afiș
Și-ntr-un peisaj lunar
Și aprind iar melancolii
Și poza din sertar.
Ochii nu pot să-i închid
Ochii nu pot să-i închid
Ochii nu pot să-i închid
Ochii nu pot să-i închid
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de nostalgie și melancolie legate de o persoană dragă, evocată prin intermediul unei fotografii. Naratorul este copleșit de amintiri și nu poate scăpa de sentimentul de pierdere.