Versuri corectate și adnotate
Îmi plac fotografiile – la ceasulcând se preschimbă-n tigri: fiecareîși ține-n gură halca ei de timp.Noi înotăm – în ochii lor: zâmbind,mai facem gesturi mari și luminoasesub cerul înflorit..Dar dedesubt,însângerată, apa fără umbrăne-a și vărsat într-o bulboană sumbră.
Privește chipul meu de aziCând îți vei aminti de mine,În lacrimi ochii tăi să-i scalzi,Cândva îndepărtatul mâine,Și dacă gândul te-o îndemnaApropie-mă iar de tineȘi-o sărutare de-mi vei daSă plângi tăcut iar în suspine.Chiar dacă mâine n-oi mai fiÎți voi zâmbi ca ieri mereuDe vei privi-n fotografiiTe-o alinta iar dorul meuȘi nimeni n-o să-ți poată daCa … Citește mai mult
Noi am fost doi și unul s-a ascunsA fost un joc, e mult prea greu de spusE ca un șah, Regina și NebunulDoar că la noi a mai rămas doar unul.Fotografii cu tine mi-au rămasFotografii cu tine fără glasFotografii ce le privesc mereuRamai aici, te voi privi mereu.Fotografii cu tine mi-au rămasFotografii cu tine fără … Citește mai mult
Am o mică poveste pe care trebuie să o spunDespre acest băiat pe care îl cunoșteam așa bineAtunci era așa cool și toate celeS-a îndrăgostit, m-am îndrăgostitAm crezut că era alesulCeilalți băieți nu-i puteam vedeaȘi uite ce i s-a întâmplat iubirii noastreMă întreb cum s-a putut asta?Trebuia să fim eu și tuAm fi putut să … Citește mai mult
Zidul ce-l întâlnescCând ochii îi deschidMă privește cu o ramă spartăDin albul infinitTimpul ce a trecutÎl simt pierdut și vidÎncerc să nu privesc, să uitSertarul să-l deschidCu tine zâmbind în tristÎntr-un peisaj lunarCe-aduce vechi amintiriPe poza din sertar.Ochii nu pot să-i închidOchii nu pot să-i închidOchii nu pot să-i închidOchii nu pot să-i închid.Ziduri ce … Citește mai mult
Oamenii sunt frumoși – îmi spuneam,privind portretul celor doi zburători,pe nume Șoimul și Vulturul.Ei râdeau în fotografia aceea,aveau ochi încrezători și râdeau,dăruind lumii, în plus,un sens care însemna MAI FRUMOS.– Oamenii sunt puternici – îmi spuneam.Priveam alte portrete-ale lor,acelea în timpul zborului –auzi lângă frunțile loraripile inumane ale singurătățiiși spațiile îi îmbracăîn neobișnuita haină-a morții … Citește mai mult
Fotografiile îmi zâmbescCât aș vrea să te întâlnescAm uitat tot răul ce mi l-ai făcutVreau să o luăm de la început. Acesta este tot ce mi-a rămasO fotografie dar nu are glasParcă și ea vrea să își ia bun rămasMă uit la ea ca la o icoanăInima îmi plânge, plânge și mă-ndeamnăSă rămâi singură pentru … Citește mai mult
Fotografii.Lumea în jurul meu cu formele ei grăbite, inocente, mereu aceleași,mereu altele în fiecare dimineață.Lumea cu liniile și contururile ei mincinoase,cu lucrurile vii aruncate deoparte în memoria noastră,întunecoasă ca o debara.Lumea cu formele și culorile ei ca niște strigăte mute,adunate pe pupilele mele sub pleoapele mele, atâtea culorireculese și sumbre pe care nu le distingem … Citește mai mult
Iar femeii releîi crescură ochiimari, nerăbdători,și privi la minede câteva ori,până mă trezi…… vechea mea dușmancădin fotografii.
Să prefac totul în amintiri,fotografii și scrisori,să mă zgârie caligrafia ta subțireși râsul tău să mă întâmpine fixdin odăi, din păduri,și vocea ta, cântând un cântecstrivit pe o panglică,și toate acestea să-ncapăîntr-o cutie pătrată?