Luna în spatele umărului nostru – e obişnuinţa ei rotundă – înainte de a se apleca asupra
vecinătăţii noastre o mai puţin amăgitoare lumină, asupra avidităţii noastre un piept medaliat mai bine.
Plină sau tăiată, ea nu se bucură decât atunci când e amestecată cu unda agresivă.
Atunci vedem redeschizându-se pescăria soarelui, şi intrând, aplecându-se,
cumpărătorii trofeelor refuzate. Eliberată de patrimoniul său, nepunând pe nimeni
la pământ, ea priveşte învineţindu-se de răutate şi cruzime câmpul invectivelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume întunecată și dezamăgitoare, luminată de o lună care nu aduce alinare, ci doar evidențiază aviditatea și cruzimea. Imaginile poetice sugerează o pierdere a inocenței și o confruntare cu realitatea dură.