O fericire care nu-i decât mare neliniște amânată.
O fericire albăstrită de-o admirabilă nesupunere, care pornește avântat de la plăcere, pulverizează prezentul și toate stăruințele lui.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a fericirii, sugerând că aceasta poate fi adesea umbrită de neliniște și incertitudine. Fericirea este prezentată ca o forță care, deși plăcută, poate distruge prezentul și eforturile depuse.