Releveu – Vânt Uscat

Yo, Releveu, Patefon Records, 2008
E aprilie, frate, și e atât de frig afară
Yo.
Încep să scriu această piesă când norii dezlănțuie ploaia
Iar eu mă las purtat de vânt, îmi sclipește-n ochi văpaia
Aș alerga desculț după tine ruta București-Sinaia
În jur e mult prea liniște, tăcerea-mi umbrește foaia
Am călătorit în alte spații, în trei stații de tramvai
Și între stații, întristați, ne gândeam la 1 mai
Unul mai trist decât altul, dacă-i controlai găseai
Doar melancolie-n suflet și-i jigneai dacă zâmbeai
Frunzele tremură parcă de frig, vântul împrăștie norii
Asfaltul încă umed, încă întuneric, încă aștept zorii
Și parcă ploaia ține morțiș să-mi deschidă porii
Aș opri timpul în loc de dragul întâmplării
Că de multe ori mă întreb dacă merită
Atâtea agende scrise, atâta pastă irosită
Atâtea lacrimi care-au curs după o relație sfârșită
Atâta ură răspândită de-o minte crudă, răvășită
Atâtea șoapte noapte de noapte, atâta rugă
Atât fum, atât timp, atâta fugă
Lumea-i atât de surdă, atâtea spirite ce umblă
Atâția ani pierduți pe drum… ha… atâta trudă
Au fost atâtea ore în frig, atâtea poze, atâtea rame
Am străbătut nămeți în tenesi și-am dat viață la frame
Pe străzi pustii, în blocuri gri au plâns atâtea mame
Pentru că tot ce le lega de prunci avea să se destrame
Credeam că știu tot, despre iubire, despre dor (?)
Dar cu cât știi mai multe, cu atât ești mai neștiutor
Am fost surprins să realizez că nimeni nu-ți acordă ajutor
Și-am reușit să mai gândesc având în spate acel dor (?)
Acum termin aici, voi reveni, am revenit mereu
Dacă te-am întristat, mă ierți, dar nu-s de vină eu
Și-ncrezător de dincolo de nori va fi mereu un curcubeu
2008 Patefon Records, Releveu