Ce scuip te îndoaie parcă am scris cu levieru’
Cuvântu’ cade ploaie-n foaie după ce țintește ceru’
Trece vremea asurzitor, bate ceasu’ ca o toacă
Aruncă o ancoră în timp să nu mai treacă
E lună plină, pădurea-i goală, lupii-s
Nedumeriți și atârnă între Adonis și Anubis
Cei mai noi dau iama în oi și lasă-n urmă
Suflete sloi c-adie vânt de adio-n turmă
Unde am ajuns? Ce scop avem ca oameni?
Dacă mă întrebi pe mine, suntem aici să lingem toamne
Să învingem karme, să umplem primăveri și rame
Să râdem până aprindem veri, să plângem până stingem arme.
Pe net e tâmplărie, doar cuie și ciocane
Pe străzi croitorie, acele-ți lasă ghem în scame
În media, frizerie doar bârfe între cucoane
Butaforie, apar ziare după ce dispar milioane
Deși flămândă, lumea-i sătulă, mane
Că mai găsești trei oameni între lighioane
Dă, Doamne, între domni și domni la doamne, Doamne!
Că-n lipsa Tatălui se nasc copii din două mame.
Lame de fluturași lucesc ca soarele în savane,
Vulturi golași pronunță prost consoane.
Fii de regi grași, poartă pe dos coroane,
Arcași apași țintesc aproapele de foame.
Mircea nu doarme, și-a împlinit toate visele.
S-aduc un magnet? V-au căzut toate fișele?
Hip-hop-u-i absent dacă asculți toate zisele
Nu-i amanet, să lași în el toate artistele.
N-am vrut niciodată să fac milioane
D-aia ce scot sună într-un fel
Se pregătesc norii să toarne
Sunt gata să pun soare pe cer
O dau din poignet, să te ferești de rever
Vezi că treaba e fresh, ține-o la frigider
Între toți adormiții, o dau peste lejer
Mai las-o cu linu boss, cântă de ler
Sorb din Lagavulin, scriu linii de soi
Mircea întreabă în oglindă: „Cine a scris dintre noi?”
Cine a răpit hip-hop-u’ să-l aducă înapoi
Vă ascult, să aud cum tace inima-n voi
Vomit epitete când mănânc poezie
Aur curat tot ce curge din pix
Un aer curat, care-ți trebuie și ție
E aur curat când e Raz One la mix.
Cu bani din două genți poți să-ți cumperi un Benz
Nu plătești pe OnlyFans, ești trecut la Only Friends
Are sens… clar ca apa la flori
Nu cotizezi la frățiori, ești trecut la verișori
Mai bine ascundeți lanțul sub geacă
Tot ce scuip e aur curat
Fii pregătit, ia-ți umbrelă și barcă
Când scuip aduc potopu’ de fapt
60 de linii, te lasă fără șanse
60 de linii, la baza templelor mayașe
60 de linii, MCii din sate, din orașe
60 de linii, dar mulți ați făcut bastonașe
Ich bin über allen, sie sind alle versteckt
Weil mein Blut ist meine Identität
Mi palabra es d’or algo mas no me importa
Un cafe por favor, vamos a Palma de Mallorca
Por que no me contestas, fă?
Sensul versurilor
Piesa abordează teme complexe legate de societate, identitate și rolul artistului. Versurile sunt pline de metafore și critici sociale, reflectând asupra valorilor și a ipocriziei din lumea contemporană. Artistul își afirmă individualitatea și refuzul de a se conforma standardelor comerciale.