Releveu – Satul

Sunt sătul de oameni fără conștiință ca de generația Tussin
Sunt sătul să mă abțin când alții împroșcă cu venin
Sunt sătul de atâtea panici, d-aia evit să dețin
Sunt sătul să ezit să visez la ce vreau să devin
Nu încerc să te deprim acum oricum sunt sătul
De atâtea lacrimi ce au curs și la ce bun tot nu-i destul
Sunt sătul de tricoul pe care îl port din clasa a șaptea
Sunt sătul de zilele în care mă afund în fum până mă prinde noaptea
Sătul de același film care se tot repetă într-una
Sunt sătul să scriu atâtea versuri când mă despart de vreuna
Sătul de aceeași canapea, sătul de același stilou
De același ghetou, de același birou
De agenda pe care am primit-o cadou
Sătul să fiu credul, sătul să mă închin
Sătul să mă-nclin, prea sătul să mai cred în destin
Sătul să-mi joc rolul cuminte, sătul de același scenariu
Sătul să atârn în șase sute de mii că nu-mi ajunge salariu
Și sătul de cei care se dau amici pentru cei șase sute de mii
Și sunt prea sătul ca să-i mai văd în fiecare zi
Sunt sătul de beat-ul ăsta acum e prea târziu să-l schimb
E prea târziu să mă las de fumat, să mă plimb, e prea târziu să înving
E prea târziu știu, voci de copii în hău parcă mă împing
Și parcă simt că deja e prea târziu să strig
E prea târziu să mă las, prea târziu să mai ies din ring
E prea târziu, prea frig, parcă simt că prea devreme mă sting
Sunt sătul să-mi dau seama târziu că deja e prea târziu
Sunt sătul să mă trezesc devreme doar că nu știu ce ar trebui să fiu
Iar tu ești sătul de mine cum ești sătul de strada ta
Că ai uitat de unde ai plecat și nici măcar nu ai ajuns unde trebuia
Sunt sătul de tipul care îmi apare în oglindă zâmbind ca să ascundă
Durerea din suflet și știu că zâmbește ca să nu plângă
Și a scris aceste versuri parcă cu mâna stângă
Promovând calea cea dreaptă deși mergând pe o stradă strâmbă
Sătul de fiecare fum care parcă mă bagă în pământ
Sătul ca în loc de plămân să am un crater din ce în ce mai adânc
Sunt sătul de cei care se dau ce nu sunt
Sunt prea sătul pe cuvânt de atâta ploaie și vânt
Sătul să-mi zică mama că o iau pe urmele lu’ tata
Sătul să-mi zică tata că s-a săturat, sătul să-mi zică gata
Sătul să țipe sor-mea că s-a săturat să fie proastă
Sătul să mă mai iau cu ea nu s-o-njur de data asta
Sătul să-njur în gând sătul de cei care se vând
Sătul să te aud spunând că nu fac nimic să-mi iau avânt
Sătul să am prieteni la rândul lor amici având
Care să nu le țină partea care se bucură când plâng
Sătul să râd plângând sătul, să plâng, să plâng râzând
Sătul să-mi fie greu, sătul să întreb până când
Sătul de atâția rapperi care-i aud cântând
Manele în autobuz, sătul să-i mai aud
Sătul de toți de toate, sătul să mai ascund
Sentimentele față de ea, i-am zis că o iubesc oftând
Sătul să văd bătrâni care se sting rând pe rând
Sătul de piesa asta, te-ai săturat tot ascultând
Sătul să-i văd pe toți, când toți au păr cărunt
Cum stau cuminți în casă parcă să moară așteptând
Așa că termin aici, gata, pun punct
Releveu 14 a patra, mă-nclin și pe curând