Releveu – Promisiuni

Afară e rece,
Bate vântul,
Cuvintele ei spuse într-o doară mă fac una cu pământul.
Stăteam la mine-n scară când frigul parcă-ți tăia avântul,
Am fost un diavol vizat, nevoit să fac pe sfântul.
Promit să nu te mai cred,
Promit să las tutunul,
Promit să nu mai râd când fumez,
Căci mă înec cu fumul.
Promit să nu mai cânt despre tine,
Căci te-am stresat destul,
Și dacă promiți că lași pastilele,
Promit s-o ard mai cool.
Promit să nu mă mai cert cu amici,
Promit să fiu mai bun,
Asta doar dacă îmi promiteți că îmi arătați cum.
Promit să nu-ți mai pun mâna pe sân când lumina se stinge,
Dacă îmi va promite cineva că la noapte va ninge.
Promit să nu mai țip la mama,
Că de-aia am tata,
Când va reuși cineva să scoată licoare vieții din marea moartă.
Promit să-mi placă trandafirii când voi avea creieri pârjiți,
Dacă îmi promiteți că vă gândiți la persoana de lângă atunci când vă iubiți.
Promit să nu mai cred promisiuni deșarte,
Ce n-au fost respectate,
Promit să-i trec în față pe cei care sunt în spate,
Promit să cânt versuri vechi rămase necântate,
Să luminez minți întunecate ce-ntunecă zile luminate.
Promit să încui fiara evadată,
Să descui uși încuiate,
Să-nfirip iubiri uitate,
Dezlegând inimi legate.
Promit să nu mai cânt vreodată pe negative furate,
Dacă îmi promiteți că la noapte bem și noi un ceai de plante.
Promit să-mi scriu cu ceară testamentul atunci când voi fi pe moarte,
Și fetelor ce mi-au promis iubire le promit a fi blestemate,
Și-atât cât sunt în viață promit să trec peste toate,
Și promit să merg pe Pluto după ce mă duc pe Marte,
Promit să merg în Călărași după Arad că-i mai departe,
Și promit să nu mai pun iarbă în loc de cereale-n lapte,
Promit să răspund pentru ale mele fapte,
Dacă nu vă mai sinucideți doar că ați rămas la mate.
Promit să stau cuminte și să mă feresc de vânt,
Și promit să nu răcesc că-i cam rece pe pământ.
Promit să termin aici, nu mai pot, deja sunt frânt,
Și mai presus de toate,
Promit să nu mă țin de cuvânt.