Yo, 2008, frate
E Patefon Records
Yo, decembrie, yo yo
Hai, yo yo, păi cum să zic
Aici Mircea, împins de Releveu, să scrie foaia
E București și aici se aude în asfalt, cum sfârâie ploaia
Un ultim cui aprins îmi mântuie odaia
Totu-i perfect, lipsește zăpada, dar o să apară și-aia
Împins în păcat, m-am împăcat cu gândul că vântul
Spulberă amintiri când frigul îți taie avântul
Mi-am luat inima-n dinți să dau cursivitate legendei
Și l-am ucis pe Mircea la pagina a treia a agendei.
Și-am spintecat inimi, am bandajat cuvinte frânte
Și-am câștigat dispute luptând cuminte-n lupte
Și-am scris de fete rupte riscând flinte-n tâmple
Citind pe cute-n frunte ce-avea să mi se-ntâmple
Și-au fost zile prea lungi urmate de nopți crunte
Cântate pe negative furate de la trupe cunoscute
Și-am găsit doar texte brute prin foile pierdute
Și l-am pus pe Releveu să cânte celor ce-au urechi să asculte.
Și-am scris lăsând trist, lacrimi să curgă
Mii de cuvinte cu-n pix, făcând foaia să plângă
Printre fete instruite să facă inimi să se frângă
Nu mai îmi trebuia nimic, numai în brațe să mă strângă
Am răspuns cu aceeași monedă golind liste de mess
Și le-am privit prin gând citind triste cam des
Dar am trecut peste, c-am învățat din mers
Să nu mai pup unde am scuipat, să nu mai scriu unde am șters
Și vă promit că pe viitor voi ocoli fetele proaste
Când vă veți întreba mirați, tripați pe chill în case
Ce-a vrut să spună Releveu, priviți filmele noastre
Și adaptați-vă ca să feriți coastele voastre
Aste cuvinte sunt destule, aș zice eu
Și nu dați vina pe Mircea că au fost scrise de Releveu
2008 decembrie, termin aicea
Rămas bun, vă las, resuscitați-l pe Mircea
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra trecutului artistului, marcat de transformare și evoluție personală. Se explorează dualitatea dintre identitatea veche și cea nouă, reflectând asupra experiențelor și lecțiilor învățate.