Sunt pe moarte, și-am să mor fin,
Ca pe m***a ești ca într-un amor fin
Inert sau amorf, cu mult umor fin
Inteligent, elegant ca un delfin.
În marșarier ca raku, dar fără buget,
Cu mai mult flow nou decât un turbo jet.
Sunt ca omul cu ak-ul, deci, în acest aspect
Nu cerșesc, nu, nu, doar impun respect!
Sunt mult prea tânăr, da, spune-mi neoclasic,
Căci cu rimele mele ce le predau basic
Vreau s-ajung mai sus de potențialul maxim
Să fiu exact ca t-rexul din jurasic
Să ies din banalitate, sunt antiviralitate
Să ies din dualitate, să intru-n legalitate
‘S obsedat de realitate, am capacitate,
Vorbe de actualitate, lipsite de-opacitate,
Lamă sau pastilă, cuțitul sau bila,
Armura sau pila, scutul sau idila
Tomahawkul sau torpila, casa sau vila
Reptila cu mila, războiul cu gherila
Tunelul sau șenila, cioara sau acvila
Conducerea, senila, dilată pupila
Lignitul și huila, lutul sau argila
Va facem pilaf, nu ne luați cu sila.
[R] Yo, vreau din nou, din nou,
Scena mă atrage, microfonul e cadou,
N-am venit plin de versuri false din ghetou,
Scopul meu uman este să fiu antierou,
Yo, vreau din nou și iar
Sunt singurul care chiar n-are habar
Știu că, poate, par un dement
Dar dau rapid, fluent la ‘harsovenii au talent’!.
C-așa e aici, unii ajung vedete
Pentru fapte pe care mai târziu o să le regrete,
În timp ce alții te-atacă din spate sau din flanc
Scopul lor indezirabil e să-mpuște un franc
Lipsiți de talent, dar nu și de talente
Se sparg în figuri, în zeci de mii de fente
Înveți cum să nu-ți mai încapi în piele, lighioana
Și ajungi să nu-ți mai suporți nici propria persoană
Da. mi-ar plăcea să scriu o carte,
Despre-această specie ciudată răsărită pe neașteptate:
Femeia ușoară, care nu e doar femeie
E amfitrioana, coana, icoana cu gonoree..
Valorile reale au dispărut de ceva vreme
Proștii încep să vorbească, nu mai vorbesc prin semne
În silentio stampa, subit vine asaltul
Fault la tâmplă, de sare asfaltul
Băștanii cu vilele aruncă bani cu kilele
Peștii cu anghilele, maeștrii cu filele
Rapizii cu-agilele, aleargă cu milele
Dragostea, idilele, apun odata cu zilele
Renasc din propria cenușă, visul ce-l am
Să ies la suprafață din acest amalgam
Să răzbat printre obstacolele care se ivesc
Să înot împotriva curentului lumesc.
[R] Yo, vreau din nou, din nou,
Scena mă atrage, microfonul e cadou,
N-am venit plin de versuri false din ghetou,
Scopul meu uman este să fiu antierou,
Yo, vreau din nou și iar
Sunt singurul care chiar n-are habar
Știu că, poate, par un dement
Dar dau rapid, fluent la ‘harsovenii au talent’!
Sensul versurilor
Piesa critică starea actuală a societății, superficialitatea și pierderea valorilor. Artistul își exprimă dorința de a evolua personal și de a depăși obstacolele, renăscând din propria cenușă.