De-aş fi prinţ oriental, o, băietane,
Aş îmblânzi pentru tine căprioare
Să-ţi doarmă neted la picioare
Ca-n miniaturile persane.
De-ai sta pe un covor de Ispahan
Aş vedea lumea-nfiorată
Ce ţi se oglindeşte roată
În ochiul tău de vultan.
Ţi-aş da un şoim pe mănuşe
Şi-un cal arab de neam ştiut
În locul căţelului slut
Ce te precede la uşe.
Poet la curtea lui Cosroes
Pe douăzeci de moduri aş cânta
Tot farmecul şi tinereţea ta
În fum de nard şi de aloes.
Şi te-aş asemui c-un trandafir
Aprins pe tulpină legănată
Sau cu luna, ce răsare curată,
Din îndepărtatul Nadir.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o admirație profundă și idealizată față de un tânăr băiat. Vorbitorul își imaginează cum ar oferi bogății și frumuseți orientale pentru a-i arăta afecțiunea și a-i celebra farmecul.