Ce-am avut,
Ce-am pierdut
Nimic nu mai contează-acum
Am suferit,
Am pierit,
Am plecat și am venit.
O să lupt până la moarte
Am să merg pe al meu drum,
Tot ce am în cap acum,
E doar șocul unui fum.
Am să rup în continuare, ce cărarea îmi blochează
Tre să fiu atent de-acum, tre să lupt, să fiu pe fază
Ce mi se părea odată, ce era în capul meu,
Am putut lăsa uitării, acoperit de fumul greu.
În jur nimic nu mai e alb, înjur pe cei ce m-au trădat
Noaptea-n pat nu mai am somn, nu am timp și de culcat.
Când o să te simți la fel, sufocat de fumul greu
Ceea ce spun eu acum, îți vei aminti mereu.
Un prieten astăzi este-un înger prefăcut în șarpe
Căruia îi poți cădea victimă ușor, la atâtea mii de șoapte
Care te lasă să stai blocat, șocat
Atunci când ești de demonul vieții speriat.
Cu atât mai mult valabil pentru-o ființă ce-o iubești
Impecabil, dar notabil că oricât ai încerca să te străduiești, greșești, mizerabil
Disperat de situația în care ești.
Oricât de mult ai putea să dăruiești
Înapoi ceva este greu să mai primești
Să nu jelești! E doar o realitate murdară
În care și îngerii sunt reci, într-o lume de piatră rară.
Încetează să mai minți!
Te confunzi în ceea ce nu vrei să simți
La un metru mai departe de-ai fi-ncercat să vezi
N-ar mai fi durut niște vorbe-atât de reci
Pe care nici chiar tu, nu știi cum să ți le crezi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de trădare și dezamăgire, reflectând asupra dificultăților vieții și a relațiilor toxice. Vorbitorul se simte sufocat de realitate și de propriile emoții, îndemnând la introspecție și la acceptarea adevărului dureros.