Jurnalul unui om
STROFA 1
Trecând prin diferite stări de fapt și de drept
Când lumea se învârte în jurul nostru, dar încet
Nu de fiecare dată… ulciorul merge la apă
Și cine sapă o groapă, se îneacă încercând să treacă
Într-un copac pe cracă… șarpele îți face semn
De la un om trecut de timp… primești un îndemn
Printre pereți de lemn… ți-ai îngropat prezentul
Și alergi în… goala prin lume ca dementul
Mintea îți zboară… ești un homar sau o cioară
Un vechi bătrân păgân… pregătit să moară
Ai o rană în piept… și-o gaură în oase
Deschizi minți hidoase și false îngropate-n case
Nemuritorii au pierit pe rând cu zorii
Și fiecare secundă… e ca polenul florii
Cu fiecare zi îți retrăiești fiorii
Doar noaptea este liniștea plutind cu norii.
STROFA 2
Slabele scheme, printre părinți și îndemnuri
Ai fost sportiv o viață-ntreagă practicând extreme
Jurnalul unui om… năpădit devreme
Viața-i pune bețe-n roate pregătită să cearnă
Nisipul zilelor pustii printre gânduri eterne
Răpus de ură, cel ucide, închis în caverne
Trecut cu gândul… încătușat în sisteme
Un suflet de copil, abil… care nu se teme
Doi ochi ce simt mereu, și varsă lacrimi
O inimă zdrobită îndură mereu patimi
La poarta sufletului tău, cad speranțele
Privirile și zilele se duc și visele
Că cine sapă o groapă se-neacă încercând să treacă
Nu de fiecare dată… ulciorul merge la apă
Lumea se-nvârte în jurul nostru… dar încet
Trecând prin diferite stări de fapt și de drept.
REFREN
Zboară filele, te bat razele
Jurnalul se golește, dispar filele
Îmbătrânit de-o viață, ți-au albit sprâncenele
Te lasă puterile… nu se mai văd râsete
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață plină de greutăți și suferință, reflectată în jurnalul unui om. Versurile exprimă deziluzia, trecerea timpului și pierderea speranței, dar și o anumită rezistență în fața adversităților.