Refren: You know I’m fu**ing with your head son
My music is dope but you don’t get it man
I play the game to win it all
And when the light go down you can have it al
Pân’ la ultima suflare înotăm
Prin atâta nepăsare
Îşi spune-n gând
Să mor dacă n-o să nu cânt
Până când o să-mi crape venele pe gât
Şi o să mori ascultându-mă
Lumea-i unilimvă
Da te linge şi te-njură cu aceeaşi limbă
Cineva să o dezvețe
Să ascundă într-un trup 100 de mii de fețe
Cu frumusețe, forță, înțelepciune
Spune cum e dacă ştii să fii
O torță pentru lume
Ce sparge gheții din creierii inimii
Împarte în timp ce arde harul luminii
Precum Socrate
A murit pentru a hrăni primele arte
A dăinuit şi după moarte
El ajunge prin patimă la a-ți reda speranța
Tu dacă i-ai plânge o lacrimă
Ți-ar lua foc fața
Te lasă fără cuvinte
Nu, chiar sunt toate la el
Şi dacă ai fi în locul lui şi tu ai simți la fel
Când îi vorbeşti de moarte, cască
Căci exista dinainte să se nască
Cine poate să-l oprească
Când te ia în fel şi chip şi te lasă mască
Să te ferească nu ştiu ce sfânt
Din nu ştiu ce cult
Să-i desenezi planul
Şi-o să ți-l rupă râzând
Cu tot cu cap şi gând
Fiindcă golanu îşi cară singur pianul
Banu îl ajută dacă-l are
Da n-are decât respect
Care ştii şi tu, nu cumpără de mâncare
Clapele nu cântă singure fără multă
Muncă şi sudoare
Doar că ele nu se-ascultă
„Luptă” e un cuvânt prea uzitat
El doar încântă, a câştigat şi-a plecat
Nu se confundă cu oamenii de că*at
De calitate inferioară
Ca vinul pastilat
Şi îşi iese din minți
Când îl minți cu adevăruri
E un ratangiu de vise, le dă cu piciorul
Căci ce-i răpeşte realitatea
Îi redă imaginația şi riscă să creadă
Căci ce-ți imaginezi există
Şi chiar există
Nu-i dai dreptate
Când tu te târăşti pe coate
El cu pianul în spate
Poate să şi-l care
Şi poate să-şi mențină balansu
Să ți-l prezint, e..
Mai bine să păstrăm suspansu
Refren x2
Căsătoria e o dovadă de neiubire
Pentru nemurire
O mascaradă
Ce-i doar de fațadă
Pictează fericire pentru omenire
Când ai crezut că l-ai cules din interes
N-ai înțeles din mers că şi-a ales un alt parcurs
Că de la casa de piatră
Pân’ la țărâna uşoară de parastas
Nu-i doar un pas
Ci doar o floare-n plus
Iubirea îl doare
Durerea îl iubeşte
Şi le suportă cu stoicism
Prin cuvântare nu şi le însuşeşte
Ce consideri tu iubire
El numeşte egoism
Greu de conştientizat
Uşor de a concepe
Doar că glanda pineală încă nu percepe
Că moartea nici la ucis nu se pricepe
Că viața nu se termină, ci reîncepe
Şi nu s-a terminat cu şmecheria
Ci de-abia acum începe în trepte
Către cei ce pier sub marionete
Tăiale-ar sforile
Fără amprente pe crucea salvării
Din închisorile sufletelor inerte
Momentul evadării certe
Vrei argumente?
Nu e mârşav
Nu e sclavul unui zeu
Şi nici zeul unui sclav
Raza solară ce nu ezită
Să răsară şi să pară că se stinge
Ca lumina de ceară
Însă divinitatea învinge iară
Prin mâini de pianist
Ce aprind suflete de vioară
Nu zboară decât prin vers
Şi-l doare sufletu
Că i-au crescut aripile invers
Suflet imens, neînțeles
În spațiu profan
Nemurirea este corpul lui astral
Şi vrei în amănunt să ți-l prezint
Prin fapte şi cuvânt
Că după ce că nu ştii nimic
Ai mai uitat şi totul
Te simt şi din mormânt că de fapt tu eşti mortul
Că dacă ai fi fost atent la fiecare
Element din această cuvântare
N-ai fi avut nevoi de recapitulare
A celui mic ce devine mare
Ține-te tare
Cântecu-i povestea
Pianu e destinu
Culoarea e ființa
Nepăsarea-i chinu
Lumea e sentința
Cărarea-ți aparține
Munca-i biruința
Talentu zace-n tine
Lupta-i tot cu tine
Moartea-i renaştere
Imaginația e reală prin lumina ce-i cunoaştere de sine
Bucăți din tine într-un puzzle
Compun pianistu, formează
Refren x2
Mă uimeşte faptul că puneți atâta valoare, atât de multă valoare pe lucrurile materiale şi pe divinitatea terestră care de fapt este doar o iluzie. Închide-ți ochii copile, şi deschide ochii. Ne vedem dincolo de nori!
Respect Rappa şi Mike!
Sensul versurilor
Piesa explorează viața și moartea prin prisma unui artist, un pianist. Acesta disprețuiește valorile materiale și iluziile lumești, căutând adevărul și cunoașterea de sine prin artă.