Releveu:
Era o vreme-n care puneam gram pe ban
Nu pun 0 într-o secundă, asta numesc eu Instagram!
Am căzut pe gânduri când m-am împiedicat
Cine se-aseamănă se-adună pe-un Album Handicapat…
Îți place ce-auzi? Nu te vinde, scoate banii!
N-am rezerve la saltea, nu-ncap toate sub tatami…
Problema multora e multă, ca Nemerovschi
Nu ești poet, răstălmăcind ce-a scris Bukowski!
Recunoscut ca cel mai trist, îmi pare bine
Ca nu poa’ să mă-ntristeze nimeni mai rău ca mine…
Mulți caută muze în orice tragedie
Când mie fiecare apus
Mi-a spus o poezie…
Au zis-o mulți, repet și eu ca prostu’:
“Nu îmi place trapu’ vostru! ”
Da’ mai bine tac, că știu că viața-i dură!
Auzi? Mă doare-n pla…
C. O. D. :
Yo! Irelevant ca spiritul în corpu’ uman
Când despre multe ca să arăt ce n-am
Trebuia invers, dar cine să asculte?
Sunt un pterodactil ce stă singur pe munte
Regrete, regrete, sătul să fiu pion
Pun tot ce am într-o ultimă fașă ca Don
Parcă-s mereu în mat, nu văd deschideri
Fac (?), caut din (?) la sinucideri
Călătoresc fără cap în maratonul’ timpului
N-am suflet, căci el este umbra chipului
OK, OK… Poate că sunt ceva
Dar uneori mă simt de parcă uit acel ceva…
Se zice că vorba multă e sărăcia omului
Eu cred că tăcerea e răspunsu’ prostului!
Depinde de funcție, eul meu nu vrea să vadă
Că mă cam repet voit, în infinit, de-o perioadă….
Rapha Saec:
Mă simt de parcă am X pe mine, ca vesta lui Kakashi
Pterodactil, călare pe un munte (?)
(?)
Fac rap cam de când mă jucam Snake pe Nokia…
OK, a fost o perioadă-n care pierdusem cheia
Și-acum vorbesc deschis despre închidere…
Mi-o ard ca Hisoka, nu mai iau chestii prin surprindere
Te-ai prins? Rămân la fel de-aprins
Mâna fără pix e ca turneu’ fără Lapis
Astea-s aripi inversate
Încerc să le rup fluturând sălbatic…
Motto-u’ meu pentru probleme rezolvate:
Cine se-aseamănă se scade!
Pun în rânduri timp
De parcă l-aș primi la schimb
Și scriu despre nimic
Ca să reflect ce simt…
Umbra nu s-a scuturat, a fisurat
Un surd pe care l-ar fi durut în cur de orice ceas ar fi sunat…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de tristețe, introspecție și deziluzie față de societate. Artiștii își exprimă regretele, frustrările și căutarea de sens într-o lume percepută ca fiind dificilă și superficială. Versurile abordează teme precum singurătatea, pierderea și lupta cu propriile demoni.
