Ra’:
Yo… Sunt un conglomerat de nervi, ca dragonu’ lu’ Deidara
Și când apăs pe REC mă ascultă toată scara
Pentru corupție sunt ca Scar în FullMetal
Nu zic de politicieni, e promulgată per total
Tiran ca Thanos, vamos
Mă țin departe de cristale, denotă cât de clar îs
Zace-n noi ca-n diamante
S’tem învățați greșit să apreciem doar vârful plantei
Cu echilibru-i ca pe pante și-l pretinde ca pe poante
Până la un punct tot pun
Dar din punctul meu de vedere-s multe virgule pe drum
Încerc să-nvăț o lecție
Da’ cum am eu diplomă de Bac aveți și voi atenție
Doar de la tine tre’ pretenție
Nu-i ca și cum știu eu calea corectă
C-am încercat să merg pe ea și am dat de-o bifurcație permanentă
Frustrare motivată
La câți săriți cu sticla, parc-am trăi fără dată
Parcare fără plată..
C. o. D:
Yo! I-am spus unei bătrâne: Unde ghicești, acolo plângi
Ea-mi zicea: Cruci imense în brațe să strângi!
Sincer, nu știu cine avea dreptate
Eu nu-s credincios, și ea avea mâinile amputate
Blestemele au devenit o joacă de copii
La final te-ntrebi: de ce nu ești ce-ai vrut să devii?
Semn de gust amar, privire inocentă
Sunt sătul de promisiuni scrise în agendă
Vorbesc de iluzie, nu-i nimeni p-aici
Ca scriitor, refuz ajutor din închisori ca Ditch
La 23, îmi trăiesc inconștient copilăria
Vreau maturizare
Realizez că nu-s în stare
Ridic un zid ca GEP, plin de reacții violente
Defensiv de fel, respir și fără stimulente
Când privesc oglinda, am tente de cămătar
Hei, tu ce faci? Lasă pixul și suflă-n zar!
Dar e-n zadar….
Epoch:
Yo! Sunt un munte, pe text ură, las roșu pe textură,
Bag alcool fără măsură și devin târâtură pe tură,
La MEGA, mă simt ca Mahomed la Mecca, regal,
Nu mă pot regla, reclam abuz și bat totul ca Seagal.
Viața-i vacarm? Mă-nvârt în cerc ca Dante,
Pe sume exorbitante, uit de chestii importante.
Mi-am băgat pla-n fericire, că-i temporară,
Ca berea la scară, gândesc la scară largă – restul se cară.
Arăți de parcă ai văzut fantome,
Azi mi-am dat seama că tre să fiu apă ca Someș, dom’le!
Departe de stres, din minte cum îmi ies?
Prefer să dorm ca Snorlax, ăsta da progres.
Da’ rămân calm, clar, inimă din calcar,
Posedat de nervi calc pe cadavre-n altar.
La margine salt, sar, acum aruncă alt zar,
Că m-am mutat în tartar, determinat să ard iar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și lupta interioară a artiștilor cu realitatea, iluziile și așteptările societății. Ei critică superficialitatea și caută un sens într-o lume haotică, confruntându-se cu propriile defecte și dorința de a evolua.