Stau în jilț la judecată
Mă judecă lumea toată
Doamne, haida și mă vezi
Tot îți zic și nu mă crezi, nu mă crezi.
Haida, judecă-Mă Tu
Nu lăsa om nici unu, nici unu.
Ei nu mă judecă bine
Că nu-s așa buni ca Tine
Dacă-i om fără păcat
Judecată m-am lăsat, m-am lăsat
Făr’ păcat ești numa’ Tu
Pământeni nici unu, nici unu.
Voi să vă lăsați de vorbe
Ne judecă cine trebuie’
Nici ușor nu mi-o dat nime
Nici laibarau de pe mine, de pe mine
Dă-mi numa’ un colț de pită
Pită goală, da’ tihnită, da’ tihnită.
De-oi dormi numa-n tărnaț
Traiul slobod mi-l lăsați, mi-l lăsați
Viața și-așa-i ca un spin
De ce să ni-o prăpădim, prăpădim.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o stare de judecată și căutare a dreptății divine. Vorbitorul se simte judecat de lume și cere judecata lui Dumnezeu, recunoscând că doar El este fără păcat. Totodată, exprimă dorința de o viață simplă și liniștită.